ZIUA JANDARMERIEI RURALE



 ZIUA JANDARMERIEI RURALE


Sâmbătă, 01 septembrie a.c., se împlinesc 119 ani de la promulgarea Legii Jandarmeriei Rurale, prin decretul semnat la 1 septembrie 1893 de Regele Carol I, act ce a statuat înfiinţarea acestei instituţii.


JANDARMERIA RURALĂ – ISTORIC ŞI FAPTE

 

Înfiinţarea unei instiţutii stabile, autoritare şi eficiente pentru asigurarea ordinii şi liniştii publice şi pentru respectarea legilor în mediul rural a constituit o preocupare importantă a conducerii politice şi militare a României către sfârşitul secolului al XIX-lea.

Partidele politice îşi propuseseră ca obiectiv constituirea unei jandarmerii rurale, drept pentru care, în 1885, generalul Radu Mihail, prefectul Poliţiei Bucureştiului a fost însărcinat cu elaborarea unui proiect de lege pentru organizarea jandarmeriei în întreaga ţară, iniţiativă ramasă nerealizată.


Doi ani mai târziu, în anul 1887, I.C. Brătianu, în expunerea de motive la Legea Comunală, sublinia că, "Gendarmeria comunală va fi mai bună decât poliţia rurală de până acum" a cărei activitate se dovedise nesatisfăcatoare. Aceasta lege a fost adoptata la 7 mai 1887 şi prevedea organizarea, printr-o lege specială, a jandarmeriei rurale, însă lipsa resurselor financiare a întârziat înfaptuirea ei.

 


Folosindu-se experienţa organizării jandarmeriei ţinuturilor din Moldova anilor 1850-1864, a călăraşilor şi dorobanţilor din Muntenia, plecându-se şi de la faptul că în majoritatea statelor europene exista la acea dată o asemenea armă, guvernul conservator condus de Lascăr Catargiu prezintă Parlamentului, Proiectul Legii asupra Gendarmeriei Rurale, proiect adoptat şi promulgat prin Decretul Regal nr. 2919 din 30 august 1893.


Publicată în Monitorul Oficial din 1 septembrie 1893, în art. 1 legea statuta: " Se instituie pentru toată întinderea regatului un corp de Gendarmerie rurală menit a veghea în comunele rurale la siguranţa publică, la menţinerea ordinei şi la executarea legilor. Îndeosebi, Gendarmeria este însărcinată cu paza căilor de comunicaţie. O supraveghere neintreruptă şi o acţiune preventivă constituie esenţa serviciului său."


După votarea acestei legi, pentru un timp vor coexista două structuri de jandarmerie:
o jandarmerie a armatei, existentă înca din 1864, organizată pe escadroane de jandarmi şi companii de jandarmi pedeştri, făcând parte din armata permanentă, subordonată nemijlocit Ministerului de Război şi folosită în Bucuresti şi în marile orase;
o jandarmerie rurală, organizată pe companii, câte o companie în fiecare judet, subordonată Ministerului de Interne şi pusă la dispoziţia prefecţilor, subprefecţilor şi primarilor, pentru asigurarea serviciului administrativ în mediul rural.
O a treia formă de organizare, prevăzută în aceeaşi lege (art. 73) - jandarmeria comunală - trebuia să se constituie la nivelul celor 3006 comune rurale şi ar fi trebuit să reunească aproximativ 8000 de jandarmi, dar, datorită dificultăţilor financiare, acest proiect nu s-a materializat pe timpul aplicării legii.

 

Jandarmeria Rurala Arhiva

 


În perioada 1894-1896, jandarmeria rurală apărea în urmatoarea formă de organizare:
-  Inspectoratul General al Jandarmeriei Rurale - organ de conducere si control, cu sediul în Bucuresti, condus de un general de brigadă, având functia de inspector general, ajutat de patru ofiteri superiori;
- 4 circumscripţii de jandarmi ,  structuri organizatorice având fiecare aceeaşi zonă de
responsabilitate ca a unui corp de armata. Acestea erau comandate de câte un ofiter superior (colonel sau locotenent colonel) şi îşi aveau reşedinţele în Bucureşti, Craiova, Iasi si Galati
- 22 de companii (1894-1895) si 32 de companii (1895-1896), câte una în fiecare judeţ şi conduse de câte un căpitan de jandarmi;
- companiile de jandarmi erau subdivizate în secţii de jandarmi (la plasi) iar secţiile în posturi de jandarmi (la sate), încadrate fiecare cu subofiţeri şi trupă. Pe raza unui judeţ, numarul de secţii şi posturi de jandarmi oscila în raport de mărimea judeţului, numărul de comune, densitatea populaţiei şi puterea economică.

 

Jandarmeria Rurala Arhiva1

 

Prin Legea Jandarmeriei Rurale se estima că în cele 32 de judete si 227 reşedinţe deplasa să activeze 69 de ofiteri şi 1260 de jandarmi, efectiv care trebuia încadrat în decurs de 2 ani. La începutul anului 1896, Jandarmeria rurala avea deja un efectiv de 59 ofiteri şi 1040 de jandarmi.


Recrutarea jandarmilor se făcea, pentru ofiţeri, din cadrele active ale armatei sau din rezervă, din toate armele, dar în special din cavalerie, precum şi dintre licentiatii în drept sau cu multiple cunoştinţe juridice. Militarii jandarmi erau recrutaţi numai dintre cei care avceau cunoştinţă de carte, minimum 3 clase, vârsta între 24 şi 40 de ani, ştiau să scrie şi să socotească şi aveau o înălţimede minim 1,65 cm şi o înfăţişare plăcută.


Din cadrul legii, rezulta că scopul principal pentru care a fost creată Jandarmeria Rurală a fost acela de a veghea în comunele rurale la menţinerea ordinii şi siguranţei publice şi executarea legilor. Această structură a fost creată pentru a îndeplini misiuni stabilite de Ministerul de Interne, de prefecţi, de primari (misiuni care vizeaza ordinea publică) şi misiuni care sprijină activitatea Ministerului Justitiei şi care sprijină aplicarea corecta a legilor. Jandarmii urmau ca, dupa o pregatire specială, să îndeplineasca atribuţii de agenti sau ofiţeri de poliţie judiciară.


În anul 1908, o nouă Lege a Jandarmeriei Rurale face noi precizări asupra unor aspecte ca locul şi rolul instituţiei Jandarmeriei Rurale, organizarea corpului de Jandarmerie, autoritatea ministerelor asupra Jandarmeriei, atribuţiile de poliţie judiciară şi de poliţie militară, stabilind ca principale îndatoriri "o supraveghere activă, neîntreruptă şi o acţiune preventivă". Totodata, legea constituie baza legală pentru sporirea efectivelor, ajungându-se în anul 1908 la un numar de 6310 jandarmi, iar în caz de mobilizare se prevedea sporirea semnificativă a acestuia.
Astfel, în timpul Războiului Balcanic din 1913, din cei 6865 de jandarmi rurali mobilizati, au încadrat armata operativa un numar de 1138, aceştia remarcându-se pe câmpul de luptă printr-o foarte bună pregătire şi o disciplină exemplară.

 

Jandarmeria Rurala Arhiva2

 

 

Corp militar de elită, Jandarmeria Rurală a fost prezentă în toate marile evenimente sociale, economice, politice şi militare cunoscute în România, aducându-şi o importantă contribuţie la luptele duse de poporul român în Războiul Balcanic şi în cele 2 războaie mondiale.


Dupa mobilizarea din 14.08.1916, Jandarmeria rurală, care avea un efectiv de 9000 de militari, a participat cu aproximativ 30% din acesta la asigurarea mobilizării şi a concentrării contingentelor chemate sub drapel şi a asigurat poliţia frontului, paza şi apărarea punctelor de comandă şi deplasarea coloanelor. În acelaşi timp, i-au revenit misiuni de asigurare a poliţiei în serviciul comandamentelor de etapă şi a serviciului pretoral de anihilare a agenturilor de spionaj, de asigurare a evacuării populaţiei civile şi a autoritatilor române, de paza a lucrărilor de artă.


Desăvârşirea unitătii statului national român, precum şi amploarea mişcărilor sociale au pus probleme noi în faţa Jandarmeriei Rurale, care trebuia extinsă uniform în toate provinciile tarii. În acest scop, în perioada martie-noiembrie 1929, în urma apariţiei Legii pentru organizarea Jandarmeriei Rurale, se aduc modificări substanţiale în organizarea şi funcţionarea armei Jandarmeriei. În urma acestei restructurări, aceasta era organizata astfel: Inspectoratul General al Jandarmeriei, ca organ central, cu sediul în Bucuresti; 11 inspectorate regionale, purtând denumirea regiunilor teritoriale respective, organizate pe legiuni, câte una la fiecare judet. Legiunile erau organizate pe sectii (câte una la fiecare plasă), iar secţiile pe posturi comunale.


Modificari neesenţiale ale legii au avut loc în anul 1938, iar între anii 1940 si 1943, din cauza situaţiei de război, a avut loc trecerea unor unităti şi subunităţi de jandarmi rurali în subordinea marilor unitati strategice şi tactice ale Armatei Române.


Pentru o mai bună organizare, impusă de situaţtia de război, începând cu 1 iulie 1940, Direcţia Generală a Poliţiei, Corpul Jandarmilor şi Prefectura Poliţiei Capitalei au fost contopite într-un singur organ sub denumirea de «Direcţia Generală a Poliţiei şi Siguranţei Statului«.


Din primăvara anului 1943, Jandarmeria a trecut în cadrul Ministerului de Razboi, stabilindu-se şi o ierarhizare a formaţiunilor teritoriale pe posturi, secţii, sectoare, legiuni, subinspectorate si inspectorate.


În anul 1944, Inspectoratul General al Jandarmeriei, în afara formaţiunilor şi a structurilor teritoriale, mai avea în compunere: un regiment de jandarmi pedeştri în Bucuresti, o legiune mobilă de jandarmi (aproximativ un regiment); 4 centre de instrucţie; un detaşament special pază petroliere; 4 scoli militare proprii; 34 de companii şi 6 plutoane constituite deja în jandarmeria de campanie.


Din punct de vedere operativ, structurile Jandarmeriei erau subordonate structurilor armatei, participând la acţiunile militare desfăşurate pentru eliberarea ţării.


Începând cu 24 august 1944, Jandarmeria a trecut prin unele restructurări, iar începând cu 23 ianuarie 1949 s-au înfiinţat Trupele de Securitate, ca parte integrantă a Ministerului de Interne.


Începând cu anul 1990, apar noi structuri, sub denumirea de trupe de pază şi ordine, aflate în subordinea Ministerului Apărării Naţionale, iar după evenimentele din 13-15 iunie 1990 s-a constatat că aceste structuri, prin specificul misiunilor, sunt mai eficiente şi operative în subordinea Ministerului de Interne, Ministerul Apărării Naţionale fiind destinat pentru executarea altor misiuni de apărare şi siguranţă naţionala.


Avându-se în vedere aceste considerente, prin Hotarârea de Guvern nr. 0749 din 5 iulie 1990, pentru creşterea capacităţii de acţiune şi îmbunătăţirea structurii organizatorice a Ministerului de Interne, s-a reînfiinţat Jandarmeria Română, instituţie cu vechi tradiţii în ceea ce priveşte asigurarea siguranţei civice a cetăţenilor. În evoluţia Armei, urmează o serie de transformări majore care au culminat cu înfiintarea, la 1 septembrie 1998, a comandamentelor de jandarmi judetene, ulterior, la 01.05.2005 în urma reorganizării instituţiei acestea devenind inspectorate de jandarmi judetene. (Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Călăraşi)

In Oltenita, Jandarmeria preia, incepand cu decembrie 1996, paza instantelor judecatoresti, urmand ca din 1997 sa asigure si paza altor obiective (BCR Oltenita).

 

Comandantul Detasamentului de Jandarmi Oltenita locotenent colonel Marcu Ionel
In prezent, Detasamentul 3 Jandarmi Oltenita, condus de locotenent-colonel Marcu Ionel, are ca atributii principale mentinerea si restabilirea ordinii publice si asigura paza sau protectia unor obiective, in urmatoarea zona de responsabilitate:

  • Oltenita - Manastirea - Valea Argovei - Lehliu Gara;
  • Oltenita - Cascioarele;
  • Oltenita - Frumusani;
  • Oltenita - Fundeni.

 

Demonstrând pe toata durata existenţei sale un profund ataşament faţă de valorile fundamentale ale naţiunii române, Jandarmeria a reuşit să dobândească un binemeritat loc în conştiinta maselor.


Comentarii (0)

500 caractere ramase

Cancel or